luni, 23 iunie 2014

La Grintiesu Mare, bisericuta de lemn dăinuie de 220 de ani

• oamenii locului si-au dat întîlnire duminica trecută la hramul asezămîntului • biserica a fost ridicată de un grup de ardeleni si bucovineni, ce trecuseră muntii datorită persecutiilor •

Satul de la poalele muntelui Grinties a sărbătorit dumincă, 15 iunie, hramul bisericii din Grintiesu Mare si prăznuit cei 220 de ani de la ctitorirea bisericutei din lemn devenită alături de alte asemenea ctitorii de pe Valea Muntelui simboluri ale ortodoxiei românesti. Cu această ocazie, credinciosii locului au îmbrăcat frumosul strai popular si încărcati cu flori si ofrande au participat la Sfînta Liturghie oficiată de preotul paroh Dumitru Pintilie, avîndu-i alături pe părintele protopop Ionel Cutuhan si un sobor de preoti din parohiile satelor vecine. Încărcătura emotională a evenimentului aniversar a fost cu atît mai mare, cu cît după oficierea slujbei s-a iesit la morminte, oamenii cinstindu-si străbunii printre care si pe fostul preot al locului, Vasile Maftei, cel ce era cîndva un apostol al credintei si moralei crestine în comunitate. De altfel, chipul carismatic al acestuia a fost evidentiat de către cel mai vîrsnic dintre preotii prezenti la eveniment, părintele Mihai Damian din Ceahlău, în cadrul simpozionului dedicat celor 220 de ani de istorie locală, asa cum o spun hrisoavele, cînd bisericuta din lemn a fost ridicată de un grup de ardeleni si bucovineni, ce trecuseră muntii datorită persecutiilor chezaro-crăiesti, în cea de-a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. Revenind la fostul duhovnic al comunitătii, s-a spus printre altele: „A fost un preot de o cumintenie sufletească deosebită, înzestrat cu har duhovnicesc si de o distinctie exemplară. A cunoscut chinul detentiei politice la fel ca multi alti preoti, printre care si părintele Ungureanu din Ceahlău“. În acelasi cadru, preotul Pintilie a dat citire Pomelnicului ctitoricesc, document ce a supravietuit vremurilor, numindu-i pe cei trecuti, pe fiecare în parte si contributia lor în „bani, policandru, cuie si osteneală“, atunci cînd, asa cum avea să spună părintele protopop Cutuhan „suta de lei însemna să poti cumpăra o turmă de boi“. Si istoria bisericutei consemnează si astfel de donatii din partea celor ce descinseseră în zonă tocmai pentru a-si apăra credinta. De la simpozion n-a fost absent nici istoricul si cronicarul locului, prof. dr. Daniel Dieaconu, care s-a numărat printre initiatorul si sustinătorul evenimentului de duminică. Acesta a scos în evidentă pe baza unor studii si documentări rolul jucat de haiducii vremurilor în sprijinirea bisericii. „Toată vara-n Grinties/ si iarna stoler la Iesi“, au fost vorbele ce au precedat expozeul profesorului, care a mai pocestit printre altele că „pietrele de mormînt ale unora din haiduci au dăinuit mai bine de 150 de ani nu departe de biserică, astăzi nici cei mai vîrsnici oameni din Grinties nemaistiindu-le locul“. Prăznuirea celor 220 de ani ai bisericutei iubită si respectată cu sfintenie de trăitorii locului, a făcut să se nască unele idei benefice pentru viitor. Una dintre ele ar fi promisiunea printului Gheorghe Sturdza de a sprijini restaurarea picturii vechi si a obiectelor de cult, precum si refacerea bisericii vechi. Iar pictorul Cătălin Popovici, tîrgnemtean stabilit la Grinties si autorul catapetesmei noii ctitorii, va instrui copiii satului pentru formarea unui grup de artisti iconari. La plecare, cei prezenti la prăznuire, nu putini la număr, au afirmat că, la aniversarea a 230 de ani a bisericutei, se vor reîntîlni, si nu oricum, ci cu promisiunile devenite fapte.
Monitorul de Neamt  19.06.2014
Ion Asavei