• oamenii locului si-au dat întîlnire duminica trecută la hramul 
asezămîntului • biserica a fost ridicată de un grup de ardeleni si 
bucovineni, ce trecuseră muntii datorită persecutiilor • 
    Satul 
de la poalele muntelui Grinties a sărbătorit dumincă, 15 iunie, hramul 
bisericii din Grintiesu Mare si prăznuit cei 220 de ani de la ctitorirea
 bisericutei din lemn devenită alături de alte asemenea ctitorii de pe 
Valea Muntelui simboluri ale ortodoxiei românesti. Cu această ocazie, 
credinciosii locului au îmbrăcat frumosul strai popular si încărcati cu 
flori si ofrande au participat la Sfînta Liturghie oficiată de preotul 
paroh Dumitru Pintilie, avîndu-i alături pe părintele protopop Ionel 
Cutuhan si un sobor de preoti din parohiile satelor vecine. Încărcătura 
emotională a evenimentului aniversar a fost cu atît mai mare, cu cît 
după oficierea slujbei s-a iesit la morminte, oamenii cinstindu-si 
străbunii printre care si pe fostul preot al locului, Vasile Maftei, cel
 ce era cîndva un apostol al credintei si moralei crestine în 
comunitate. De altfel, chipul carismatic al acestuia a fost evidentiat 
de către cel mai vîrsnic dintre preotii prezenti la eveniment, părintele
 Mihai Damian din Ceahlău, în cadrul simpozionului dedicat celor 220 de 
ani de istorie locală, asa cum o spun hrisoavele, cînd bisericuta din 
lemn a fost ridicată de un grup de ardeleni si bucovineni, ce trecuseră 
muntii datorită persecutiilor chezaro-crăiesti, în cea de-a doua 
jumătate a veacului al XVIII-lea. Revenind la fostul duhovnic al 
comunitătii, s-a spus printre altele: „A fost un preot de o cumintenie 
sufletească deosebită, înzestrat cu har duhovnicesc si de o distinctie 
exemplară. A cunoscut chinul detentiei politice la fel ca multi alti 
preoti, printre care si părintele Ungureanu din Ceahlău“. În acelasi 
cadru, preotul Pintilie a dat citire Pomelnicului ctitoricesc, document 
ce a supravietuit vremurilor, numindu-i pe cei trecuti, pe fiecare în 
parte si contributia lor în „bani, policandru, cuie si osteneală“, 
atunci cînd, asa cum avea să spună părintele protopop Cutuhan „suta de 
lei însemna să poti cumpăra o turmă de boi“. Si istoria bisericutei 
consemnează si astfel de donatii din partea celor ce descinseseră în 
zonă tocmai pentru a-si apăra credinta. De la simpozion n-a fost absent 
nici istoricul si cronicarul locului, prof. dr. Daniel Dieaconu, care 
s-a numărat printre initiatorul si sustinătorul evenimentului de 
duminică. Acesta a scos în evidentă pe baza unor studii si documentări 
rolul jucat de haiducii vremurilor în sprijinirea bisericii. „Toată 
vara-n Grinties/ si iarna stoler la Iesi“, au fost vorbele ce au 
precedat expozeul profesorului, care a mai pocestit printre altele că 
„pietrele de mormînt ale unora din haiduci au dăinuit mai bine de 150 de
 ani nu departe de biserică, astăzi nici cei mai vîrsnici oameni din 
Grinties nemaistiindu-le locul“. Prăznuirea celor 220 de ani ai 
bisericutei iubită si respectată cu sfintenie de trăitorii locului, a 
făcut să se nască unele idei benefice pentru viitor. Una dintre ele ar 
fi promisiunea printului Gheorghe Sturdza de a sprijini restaurarea 
picturii vechi si a obiectelor de cult, precum si refacerea bisericii 
vechi. Iar pictorul Cătălin Popovici, tîrgnemtean stabilit la Grinties 
si autorul catapetesmei noii ctitorii, va instrui copiii satului pentru 
formarea unui grup de artisti iconari. La plecare, cei prezenti la 
prăznuire, nu putini la număr, au afirmat că, la aniversarea a 230 de 
ani a bisericutei, se vor reîntîlni, si nu oricum, ci cu promisiunile 
devenite fapte.
Monitorul de Neamt  19.06.2014
Ion Asavei 
