Cultură si spiritualitate la poale de Ceahlău

• proiectul „Pelerin în judetul Neamt“ s-a materiliazat si prin editarea unei lucrări ce se constuie într-un album si ghid al mănăstirilor, schiturilor si bisericilor

„Valori spirituale nemtene - isihasm si monahism“ a fost tema simpozionului de vineri, 8 noiembrie, de la Grinties, manifestare patronată de Asociatia Filatelistilor Piatra Neamt cu sprijinul CJ. Actiunea a încheiat proiectul „Pelerin în judetul Neamt“, materializat prin lucrarea cu acelasi titlu si care se constituie într-un album si ghid al mănăstirilor, schiturilor si bisericilor. Simpozionul a cuprins comunicări documentate si competent elaborate de inginerul Viorel Nicolau, seful filatelistilor nemteni, preotul protopop Ionel Cutuhan, preotii Andrei Fabian, Cătălin Cosula si Dumitru Pintilie, inginerul Constantin Patilea, scriitorul Lucian Strochi si profesorii Cristian Vatamanu, managerul de proiect, Constantin Tomsa, Elisabeta Azoitei, Elena Nicolau, Dionisie Savin, Mihai Pantiru, Valentina Ilie, Dorel Rusu si Daniel Dieaconu, coordonatorul colectivului de redactare si editare a cărtii. Cît priveste subiectele abordate, acestea au deschis calea interesului publicului fată de lăcasurile de cult din Neamt, a artei religioase, a trăirilor duhovnicesti, în general, si ale unor duhovnici de marcă precum părintii Cleopa, Ioanichie Bălan si Iustin Pîrvu, în particular. Referitor la volumul ce a văzut lumina tiparului la Editura Cetatea Doamnei din Piatra Neamt si care a fost lansat vineri la Grinties, acesta, asa cum spune si titlul, va constitui un veritabil ghid al pelerinilor si iubitorilor de monumente istorice si de artă, dar si de locuri de destindere si împlinire sufletească. „Neamtul este judetul cu cele mai multe schituri si mănăstiri, multe dintre ele cu existentă seculară. Sînt monumente istorice sau de artă, dar si locuri de destindere si mai mult decît atît, de împlinire sufletească. Căci poti să te minunezi de impresionanta biserică a lui Stefan cel Mare de la Neamt, să urci mai aproape de Dumnezeu la mănăstirea de pe muntele Ceahlău, să cobori pe cărările sihastrilor, dar poti să simti si singurătatea Cerebucului sau parfumurile muscatelor din ceardacurile Agapiei. Pelerinul poate îngenunchia la mormîntul încovorat cu flori al părintelui Iustin si alătura o lacrimă lîngă cele multe ale celor multi care au aflat la el alinare si îndrumare, dar si la Sihăstria, la mormîntul părintelui Cleopa, ce nu odată ne-a urat duhovniceste «Mînca-v-ar Raiul!»“, se arată în Introducerea - Argument a lucrării „Pelerin în judetul Neamt“. Pentru scoaterea la lumină a cărtii a trudit o echipă de cercetare formată din profesori, elevi si colaboratori, ce a străbătut întru documentare judetul, de la muntele Ceahlău la sesul Romanului, de la Doljesti si Valea Ursului la Nechit si Tazlău sau la Grinties si Farcasa, făcînd fotografii, luînd interviuri, cercetînd pisanii. A fost nevoie si de o laborioasă cercetare de bibliotecă si de arhive. Componenta de imagine este importantă, deoarece proiectul si-a propus editarea unei lucrări care prin cărtile postale si fotografiile actuale să unească trecutul cu prezentul. „Numai asa am considerat că lucrarea se va constitui într-un frumos meleu informational în folosul pelerinului si turistului“, a declarat profesor dr. Daniel Dieaconu.

Monitorul de Neamt 12.11.2013

Ion Asavei

Datini si obiceiuri, pe plaiul haiducilor

• Pe plaiul haiducilor - cîntec si colindă la Grinties, o manifestare în care s-au pus în valoare traditiile Sărbătorilor de iarnă, a fost organizată de consiliul local, primărie si Asociatia Pro Grinties • n-au lipsit alaiurile cu ursi, capre, cerbi sau haiducii lui Stefan Bujor • acestia din urmă nu doar în varianta veche formată din gospodarii grintieseni, ci si prin cea a unei trupei de bujori elevi îndrumati de profesorul Daniel Dieaconu • 

Crăciunul lui 2013, mai precis în cea de-a treia zi a sărbătorii Nasterii Domnului, a făcut ca Grintiesul să vuiască de sunet de corn, răpăit de tobe si cîntec de bucium. Astfel, la poalele Ceahlăului, pe care străluceau crînguri de zăpadă, sătenii localitătii au adus si-n acest an în centrul comunei spiritul Sărbătorilor de iarnă, chiar dacă n-au putut scoate din sopron săniile. Entuziasmul si antrenul n-au lipsit la festivalul de traditii de iarnă, intitulat Pe plaiul haiducilor - cîntec si colindă la Grinties, organizat de consiliul local, primărie si Asociatia Pro Grinties nelipsind alaiurile cu ursii, caprele sau cerbii si, cum era de asteptat, haiducii lui Stefan Bujor. Acestia din urmă nu doar în varianta veche formată din gospodarii grintieseni, cu care ne obisnuiserăm din anii trecuti, ci si prin cea a unei trupei de bujori pusi la cale de elevii de la clasele a IV-a pînă la a VII-a ai scolii din localitate îndrumati de către profesorul Daniel Dieaconu. Haiducii juniori au urmat de altfel în deschidere, după corul bisericii din Poiana Grintiesului condus de preotul protopop Ionel Cutuhan, ce a interpretat frumoase colinde. Elevii s-au prezentat în fata numerosului auditoriu ce a umplut până la refuz sala căminului cultural si cu Jocul Ursului, de la clasa a III-a a învătătorului Mihai Pantiru, dar si cu un cor condus de profesoara Loredana Zaharia, care a oferit sătenilor la rîndu-le un frumos program de colinde. Formatia de mici chitaristi The Power a interpretat cîntece haiducesti, asa cum a făcut-o si George Sărluceanu, mentorul lor, cunoscut drept component al cunoscutei trupe Spin. Oaspeti au fost alaiul de datini strămosesti din Tasca, condus de Daniel Grasu, impresionînd prin jocul ursilor si cel din Corbu, condus de profesoara Marinela Tepes, elevi ai liceului din localitate, dar si ansamblul Plaiuri tulghesene, condus de Lăcrămioara Pop, cu colindele zonei si cu Jocul caprei. De la Farcasa, Bianca Andreescu a dorit să ofere publicului, cu o voce superbă, cîntece de pe valea Bistritei nemtene, din munte. O traditie veche a localnicilor, uitată sau ocolită un timp, Jocul cerbului din Grinties a produs o vie impresie. Veniti de sub muntele Grintiesului, din cel mai vechi sat al comunei, Grintiesu-Mare, flăcăii cu cisme negre, itari, flanele rosii, genti de vînătoare „cu unghii“ si cu coifuri înalte au făcut să răsune văile cu tobele lor mari din piele: „Foaie verde de măcies/ Ăsta-i cerb din Grinties/ Ăsta-i cerbul cerbilor/ Fala grintiesenilor!“. Spectacolul a fost încheiat de trupa de acum arhicunoscută a Bandei lui Bujor, care a impresionat prin costume originale, cu opinci si obiele, cu itari cusuti brăduleste, cu chimire tintate, cu căciulile înalte si frumos împodobite cu mărgele, dar si prin doinele, jocul scenic, dictia perfectă. „Rămas bun de la noi/ si vă lăsăm în pace, /Pace, sănătate/ Si-apoi vă rugăm/ De v-am gresit ceva/ să ne iertati./ Primiti cu bucurie/ tot ce v-am cîntat“. Acestea au fost versurile spuse în gînd sau cu voce tare de actorii de-o sărbătoare si murmurate cu emotie de către organizatori ori public. Toti sperînd la o nouă editie, cea de la anul, cel putin la fel de reusită ca în iarna lui 2013. Si într-un an nou mai bun .

 Monitorul de Neamt 30.12.2013

Ion ASAVEI, Daniel DIEACONU

„Suntem nemţeni, suntem români şi abia apoi, poate, suntem europeni”

* dialog cu profesorul Daniel Dieaconu

Cartea documentară din judeţul Neamţ şi-a aflat un autor de elită, care apare – fie singur, fie alături de alţi colegi – pe copertele celor mai multe volume apărute în ultima vreme: Daniel Dieaconu. Profesorul de la Grinţieş – o adevărată bibliotecă documentară, cum am mai afirmat cândva – a scris despre evrei, despre rromi, despre legionari, despre tâlharii care au haiducit prin Munţii Neamţului. Mergând pe urmele unor vrednici de pomenire culegători de legende, el a promovat toate poveştile care fac parte din folclorul muntenilor din zonă, în special cele legate de Muntele Ceahlău. El are meritul de a promova, precum făcea altădată regretatul Gheorghe Iacomi, turismul pe munte, insuflând această pasiune şi în rândul elevilor.

- În cărţile semnate de tine, sau în colectiv de autori, ai abordat subiecte foarte sensibile, chiar spectaculoase, scriind despre rromi, despre Zelea Codreanu, dar şi despre evreii din Moldova de Nord. Nu ţi-a fost teamă că unii cititori, superficiali, îţi vor pune vreo etichetă nemeritată?

- Am sperat că şi cei care sunt prin excelenţă detractori, datorită controversei, vor fi înclinaţi să citească. M-am documentat foarte bine şi am prezentat evenimentul din cât mai multe surse, cum, de altfel, ar fi indicat să facă oricine.

- Cărţile tale sunt scrise într-o limbă românească perfectă, semn că ai şi talent narativ nu numai dorinţă de cercetare. Nu te-ai gândit să scrii şi proză?

- Consider deocamdată că nu sunt pregătit. Mi-a plăcut ideea domnului profesor Strochi care m-a îndemnat spre o frescă a unei lumi care să conţină Cantacuzini, plăieşi, călugări, haiduci, strigoi etc. Sunt la nivelul de schiţe care ajung invariabil la coş.

- Ce proiecte te mai gândeşti să lansezi, ce cărţi mai ai în sertar pentru publicare? Între subiectele tale nu se află şi cel despre „epopeea Bicazului”, pe care nu a abordat-o nici un autor până acum?

- Mi-aş dori să contribui la realizarea unei dorinţe a lui Gheorghe Ungureanu, un fiu de seamă al acestor locuri, director timp de două decenii a arhivelor ieşene: o monografie vastă a munţilor Neamţului, cu boieri, cu ţărani, cu biserici, schituri, mănăstiri, cu legende şi tradiţii, cu lumini şi umbre. În prezent sunt implicat în realizarea unui manual pentru discipline opţionale, interdisciplinar (istorie, geografie, religie), dedicat frumuseţilor naturale şi bogăţiei spirituale a munţilor Neamţului în cadrul unui proiect sprijinit de Consiliul Judeţean Neamţ. Un colectiv larg şi valoros va oferi manuale pentru 12 şcoli de la Crăcăoani până la Grinţieş. Referitor la Bicaz, pot să spun că am fost primit la biblioteca oraşului pentru mai multe lansări de carte şi am contribuit la realizarea albumului aniversar şi a simpozionului „Bicaz – 400” din septembrie 2011. Materiale s-au adunat, un colectiv de cercetare şi redactare poate fi închegat cu uşurinţă.

- O întrebare pentru profesorul Daniel Dieaconu: ce îţi place, ce nu îţi place din munca de la catedră? De ce? Ce ar trebui făcut pentru ca profesorii să vină la şcoală cu mai mult drag?

- Trebuie să încep răspunsul la această întrebare cu „din păcate”. Din păcate, societatea actuală înţelege ca prea puţin important rolul istoriei în şcoală şi cu atât mai puţin al istoriei românilor. Mi-ar fi plăcut să fie ca atunci când eram eu la şcoală: să fie istoria românilor în clasele a VII-a şi a VIII-a şi, de asemenea, în clasele a XI-a şi a XII-a. Mi-ar plăcea, şi lupt pentru asta, ca elevii, mai ales cei de gimnaziu, să facă şi istorie şi geografie locală. Suntem munteni de la poale de Ceahlău (în cazul nostru), suntem nemţeni, suntem români şi abia apoi, poate, suntem europeni. Ar trebui să fim europeni prin felul în care ne preţuim dascălii şi prin importanţa pe care o acordăm învăţământului (spre exemplu, francezii înţeleg  mai bine aceste lucruri şi istoria lor este mai mult decât importantă în procesul de educare a copiilor şi a tinerilor şi profesorii lor sunt preţuiţi mai mult decât ai noştri). Mă bucură faptul că mai sunt copii cu tragere de inimă spre învăţătură şi cărora le place istoria. Surprind la mulţi dintre ei mândria atunci când vorbim despre un moment fast al istoriei noastre şi un fel de încrâncenare atunci când trecutul nostru apare cu înfrângeri şi trădări şi, din nefericire, istoria noastră a fost presărată cu multe înfrângeri şi trădări.

                                                                                                                                                                                                 Nicolae SAVA Publicat in Ziarul Ceahlaul 06.09.2013

Daniel Dieaconu – o adevărată bibliotecă documentară

„Tu eşti cela care scrii poveşti di pi la noi? Da’ pi asta o ştii?!”

Orice cititor atent şi pasionat de domeniu a observat că, în doar câţiva ani, în judeţul Neamţ, cartea documentară şi-a aflat un autor de elită, care apare – fie singur, fie alături de alţi colegi – pe copertele celor mai multe volume apărute în ultima vreme: Daniel Dieaconu. Profesorul de la Grinţieş – o adevărată bibliotecă documentară – a scris despre evrei, despre ţigani, despre legionari, despre tâlharii care au haiducit prin Munţii Neamţului. Mergând pe urmele unor vrednici de pomenire culegători de legende, el a promovat toate poveştile care fac parte din folclorul muntenilor din zonă, în special cele legate de Muntele Ceahlău. El are meritul de a promova, precum făcea altădată regretatul Gheorghe Iacomi, turismul pe munte, insuflând această pasiune şi în rândul elevilor săi sau al altora care participă la proiectele lui. Despre câteva din izbânzile sale ne vorbeşte într-o scurtă convorbire de săptămâna trecută.

- Este impresionantă, întotdeauna, în scrierile tale, cele mai multe dintre ele documentare (până acum), multitudinea de informaţii pe care le dai cititorului. Cum reuşeşti să te documentezi cu atâta acribie?

- Încă din facultate am început să adun documente, să cumpăr nenumărate cărţi, colecţiile de documente publicate etc. Când am început să caut documente despre evrei, deja adunam şi despre ţigani. Foarte important este faptul că am rămas în legătură cu foştii mei colegi, care (bravo lor!) lucrează la CNSAS, la Muzeul de Istorie al României, la arhivele ieşene, la DANIC (Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale), la Biblioteca Universitară din Cluj (unde au un fond de carte veche extraordinar donat de Constantin Sion). Nu mai puţin important este faptul că am colaborat cu ne-istorici, dar pasionaţi de istorie, precum Alexandru Ungureanu, inginer şi ofiţer, coautor la cartea cu haiducii, ce a fotocopiat mii de file din dosare DANIC, care pot oferi multe teme pentru viitoare cărţi. Sau un alt inginer, dl. Viorel Nicolau, care a fotocopiat şi interpretat, cu sprijinul dlui. Nicolae Dumitraşcu de la Arhivele Statului, mii de file de dosare ale arhivelor nemţene. Doar la „bandiţii” Pantelimon şi Baltă au fost vreo 1.200 de file cercetate şi în carte au ajuns doar vreo 30 de pagini…

- Că eşti riguros în emiterea de informaţii se ştie. Nu ai încercat să fabulezi, pe ici pe colo, pentru a da o notă de senzaţional unor articole, lucru practicat de majoritatea jurnaliştilor de succes?

- Am prezentat mai întotdeauna şi latura romanţioasă, care a existat la mai toate subiectele abordate şi nu a fost nevoie să inventez eu. În cazul poveştilor şi legendelor culese din munţii Neamţului am încercat să adaug, pe ici pe colo, câte o notă de adevăr istoric, să le plasez într-o epocă, dar încercând să nu afectez arhitectura naraţiunii. Am fost surprins să văd că au fost repede preluate şi au apărut, sub diverse semnături, cu specificaţii de genul, „asta este povestea, aşa cum am scris-o eu, aşa o ştiu eu de la bunică-mea”. Acest lucru nu poate decât să mă bucure, nu contează cine le prezintă, important e să fie cât mai cunoscute, căci poveştile din munţii noştri merită.

- Cu lucrarea „Mituri şi legende în Muntele Ceahlău” ai luat Premiul I la Simpozionul naţional „Universul ştiinţelor” de la Iaşi, tu fiind cel care a adus în ultimii ani la lumina tiparului subiectul, făcându-l mult mai evident decât alţi antecesori. De unde le ştii?

- Mai greu a fost la început până am publicat prima antologie de legende. Nu mai trebuia să umblu eu din bătrân în bătrân, veneau ei la mine: „Tu eşti cela care scrii poveşti di pi la noi? Da’ pi asta o ştii?!”. De asemenea, am primit manuscrise ale unor autori populari, care au scris în versuri sau în proză, cu mult talent. Trebuie să amintesc pe Gheorghe Baltă din Buhalniţa, care a versificat câteva legende aflate la Izvorul Alb de la un cioban (le-am primit de la fiul său Constantin din Tarcău), sau Constantin Andraş din Bistricioara, autor al unor deosebite poveşti în versuri ale muntelui, pe care le-am primit de la fiul său ce-i poartă numele.

- Mulţumesc, deocamdată, pentru atât. Vom mai vorbi despre pasiunile tale şi despre viitoarele cărţi altădată.

Articol  publicat Ziarul Ceahlaul  28.07.2013

Nicolae SAVA

Proiect al Asociaţiei Filateliştilor

„Pelerin în judeţul Neamţ”

 La începutul săptămânii trecute, proiectul cultural „Pelerin în judeţul Neamţ” iniţiat de Asociaţia Filateliştilor Piatra Neamţ cu sprijinul CJ Neamţ a avut o deschidere inedită: echipa de proiect împreună cu elevi cu aptitudini spre istorie şi religie din şcolile Iustin Pârvu din Poiana Teiului şi Constantin Panţiru din Grinţieş, dar şi din Pipirig (peste 30) au pornit pe drumurile şi cărările judeţului pe urmele pelerinilor de odinioară. Elevi şi profesori au pornit de la poale de Ceahlău peste Dealul Petru-Vodă spre Târgu Neamţ, zăbovind prima dată la Secu şi Sihăstria, două vechi aşezăminte monahale ale Evului Mediu. Călcând printre trandafiri, pe sub crengi de brad argintiu, puteam zice că nu e fără rost sintagma „colţ de rai”, cu atât mai mult că locurile au fost sfinţite de doi mari duhovnici ai lumii ortodoxe româneşti: părintele Ilie Cleopa şi părintele-cărturar Ioanichie Bălan. Tinerii cercetători, înarmaţi cu aparate de fotografiat şi reportofoane, au pornit apoi spre Schitul Cărbuna, aflat nu departe de Mănăstirea Neamţ, unde au primit binecuvântare şi au ascultat povestea lăcaşului şi a locurilor de la părintele stareţ Elefterie. Au fost vizitate apoi Mănăstirea Neamţ şi Schitul Vovidenia. La Schitul Procov nu s-a putut ajunge din cauza drumului nămolos şi lutos. Dar la Agapia şi Văratic s-a ajuns, cu toate că norii anunţau furtună şi sătenii spuneau că va fi prăpăd. A fost într-adevăr prăpăd, dar despre care pelerinii proiectului aveau să afle abia a doua zi. Mănăstirea Horaiţa i-a întâmpinat, la capătul unui drum asfaltat excelent, albă şi maiestuoasă, cu multele-i turnuri şi cu o catapeteasmă şi cu o pictură reînnoită superbă. N-a fost ocolită Mănăstirea („pe vechi”) „Sf. Mina”, cu o biserică înaltă, în construcţie, şi un paraclis plin de icoane. Şi la Almaş, mai tinerii sau mai bătrânii pelerini-cercetători au fost primiţi cu dangăte de clopot, cu o aşezare mirifică a mănăstirii, cu porţi şi cu uşi înalte de lemn sculptate cu măiestrie. Apropierea serii n-a mai îngăduit pelerinilor decât ajungerea la alte două mănăstiri: Bistriţa şi Pângăraţi, bătrâne ctitorii voievodale. S-au făcut sute de fotografii, s-au realizat interviuri, s-au aflat crâmpeie de istorie, s-au dezvăluit minuni de artă, dar, înainte de toate, pelerinii proiectului au „pus pomelnice”, s-au rugat, călcând pe locuri sfinţite de călugări şi de sihaştri, dar şi pe urmele unor mari voievozi şi boieri (Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Alexăndrel Vodă, Nestor Ureche, Ecaterina Cantacuzino) sau mari oameni ai culturii româneşti: Nicolae Grigorescu, Veronica Micle, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu şi mulţi alţii.  Proiectul, sprijinit de CJ Neamţ, iniţiat de Asociaţia Filateliştilor Piatra Neamţ (condusă de Viorel Nicolau şi Constantin Paţilea) este implementat de o echipă condusă de prof. Cristian Vatamanu (Şcoala Iustin Pârvu Poiana Teiului) din care fac parte prof. Vasile Răşchitor, prof. Daniel Dieaconu şi înv. Mihai Panţiru (Şcoala Constantin Panţiru Grinţieş), care îşi propune să cerceteze istoria mănăstirilor şi schiturilor nemţene şi să ofere cititorului, pe lângă cuvânt – istorie şi legendă – şi imagine: nouă (fotografii realizate în excursii) şi veche (cărţi poştale şi imagini de epocă oferite de colecţionarii asociaţiei). Se va realiza astfel un ghid care oferă itinerarii spirituale, dar şi o frescă a unei lumi demult apuse ce ni se dezvăluie prin cartea poştală veche.

Articol de Nicolae SAVA Ziarul Ceahlaul 30.06.2013