Ranger Junior, în muntii Neamtului

• asociatiile Pro Grinties si Corolar din Crăcăoani au marcat Ziua Europeană a Parcurilor • scolarii din cele două localităti au efectuat excursii pe Ceahlău si la Parcul Vînători •

Directia de Administrare a Parcului National Ceahlău si Directia de Administrare a Parcului Natural Vînători Neamt, în colaborare cu Asociatia Pro Grinties si Asociatia Corolar din Crăcăoani au marcat, marti, 24 mai, Ziua Europeană a Parcurilor. Cu acest prilej au fost organizate excursii tematice în cele două mari arii protejate ale Neamtului. Momentul a coincis cu lansarea proiectului Ranger Junior, în muntii Neamtului, initiat de cele două asociatii si sprijinit de Consiliul Judetean. În Parcul Natural Vînători, micii viitori rangeri condusi de prof. Dionisie Savin au pornit într-o excursie tematică avînd drept scop identificarea de specii deosebite, cunoasterea traseelor turistice, realizarea unor itinerarii pentru tabăra ce se va desfăsura în august. Totodată au demarat si procesul de selectie pentru participantii la tabără. Tinerii au fost primiti de rangerii seniori condusi de ing. Elena Ciurea si antrenati în diverse jocuri si aplicatii, personajele principale fiind, bineînteles, zimbrii. Pe Ceahlău au pornit încă de pe 23 mai elevi de la scolile din Grinties si Ceahlău, însotiti de profesorii Cristian Vatamanu si Daniel Dieaconu. După o noapte la Cabana Fîntînele, însotiti de biologul Sabin Neatu, de seful rangerilor, Constantin Andras si entuziastul si tînărul ranger Dănut Busuioc, micii apărători ai frumusetilor muntilor au pornit spre Toaca. O adevărată echipă verde (elevii au primit de la Directia Parcului Ceahlău tricouri verzi si sepci albe personalizate) s-a avîntat spre Cusma Dorobantului, urmărind panourile tematice, încercînd să surprindă frumusetea gentienelor care, ca niciodată, au albăstrit cărările si poienile muntelui. N-au lipsit lectiile de geografie, de geologie, biologie, povestile si legendele, s-au stabilit care sunt legile muntelui si care sunt regulile ce se impun unui parc national. N-au lipsit nici sacii în care s-au strîns „mărturiile“ trecerii unor turisti care nu cunosc si nu respectă cultura muntelui. Printre cei temerari ai muntelui, au fost si elevi mai mici, de clasa a IV-a si de clasa a V-a, care au urcat pentru prima dată muntii si care s-au simtit stăpîni ai lumii urcînd piramida Toacei. După un popas de reculegere la mănăstirea de pe munte si masa la cabana Dochia, s-a coborît pe traseul Lutul Rosu pentru a vedea îngrămădirea de stînci de la Detunate si grota pătrată, dar si Piatra cu Apă si Sentinela si grota unui alt pustnic din trecute vremuri. N-a lipsit nici ploaia, cu gheată, care nu i-a oprit pe micii rangeri să ajungă la Izvorul Muntelui, unde au fost asteptati la Centrul de Vizitare al Parcului Ceahlău, pentru vizionarea de filme, audierea povestilor, încercarea mintii în jocuri tematice. Proiectul pornit zilele trecute se va derula pînă în octombrie 2016 si îsi propune să pregătească noi echipe de elevi din scolile nemtene pentru a fi ranger junior, adică mici proteguitori ai muntilor, ai frumusetilor naturale si antropice pe care acestia le detin. Rangerii celor două administratii împreună cu profesorii, animatorii si echipa de implementare a proiectului vor desfăsura mai multe actiuni, momentele cele mai importante fiind, fără îndoială, cele două tabere organizate pe muntele Ceahlău si la Chitele, în Parcul Natural Vînători, urmînd ca la începutul toamnei să se organizeze Ziua ariei protejate în cele două parcuri cu noi excursii tematice si un simpozion în care va fi prezentată si revista, dar si manualul pentru discipline optionale - ecologie, geografie si protectia mediului.

 

Monitorul de Neamt 26.05.2016

Ion Asavei, Daniel Dieaconu 

Mito y realidad. Los rrom (gitanos) de Rumania

• acesta este titlul unei cărti editată în Spania si care-l are printre autori pe istoricul nemtean Daniel Dieaconu • „Ca să faci integrare multiculturală este nevoie să fie cunoscută istoria, traditiile ancestrale si stilul de viată al acestei etnii“, sustine profesorul •

Istoricul nemtean prof. dr. Daniel Dieaconu a participat, recent, cu prilejul Zilei Mondiale a Cărtii, la Madrid, la un simpozionul-dezbatere pe tema multiculturalitătii. Întîlnirea cu personalitătile culturale din Spania a avut ca loc de desfăsurare cafeneaua literară „La Ciudad invisible“ din capitala Spaniei, evenimentul fiind cuprins în programul actiunii Noptile cărtii („Nos noches de libros“). Invitatia profesorului nemtean a fost motivată de aparitia la editura madrilenă Niram Art Editorial sub titlul „Mito y realidad. Los rrom (gitanos) de Rumania“ a lucrării „Rromii (Tiganii) din România. Abordare istorico-geografică“, autori fiind Daniel Dieaconu, Silviu Costache, profesor la universitatea bucuresteană, în colaborare cu Gabriela Marcoci, profesor universitar în Canada, specialistă în multiculturalitate, lucrare apărută în România în 2011. În cadrul manifestării din Spania despre cartea autorilor români au vorbit Fabiani Belemuski, în calitate de editor si filosoful olandez Karl de Iongh, care au spus doar lucruri pozitive despre subiectul lucrării si modul în care autorii au tratat istoria tiganilor, această etnie care s-a împrăstiat cu multe secole în urmă în întreaga lume. Din partea autorilor a vorbit profesorul Daniel Dieaconu, care avea să răspundă mai apoi la multitudinea de întrebări primite din partea publicului prezent la activitate. „Subiectul si cartea s-au bucurat de o atentie specială si datorită faptului că atît spaniolii, cît si olandezii cunosc foarte putine lucruri despre această etnie, desi tigani există peste tot în Europa. Numai că ai lor sînt integrati mai bine si nu pun atîtea probleme. Nu întîmplător, spaniolii consideră, cînd e vorba despre tigani, gitanos cum spun ei, că există si pătrund în Europa doar din România. Ca să faci integrare multiculturală este nevoie să fie cunoscută istoria, traditiile ancestrale si stilul de viată al acestei etnii. Cam asta a fost ideea subliniată de către specialistii prezenti la dezbaterea din «La Ciudad invisible» din Madrid“, a declarat la întoarcere istoricul Daniel Dieaconu. Cît priveste lucrarea editată si lansată pe piata editorială din Spania, se pare că drumul acesteia nu se va opri aici. Există perspectiva să fie publicată nu peste multă vreme si la o editură franceză.

Publicat in Monitorul de Neamt 

 04.apr.2016

Ion Asavei 

Isprăvile de legendă ale lui Vasile cel Mare, un haiduc fără egal. Cum le-a făcut zilele negre asupritorilor habsburgi

În zona montană a judeţului Neamţ circulă şi în zilele noastre legende şi balade despre Vasile cel Mare, haiducul care s-a făcut cunoscut prin faptele sale de vitejie la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Personajul a fost pomenit şi în scrierile lui Sadoveanu sau Alecu Russo.

Vasile cel Mare face parte din galeria haiducilor despre care bătrânii îşi mai amintesc şi acum, chiar dacă faptele sale au avut loc cu mai bine de două secole în urmă. Sursele istorice sunt destul de sărace atunci când vine vorba despre acest personaj pomenit în folclorul din zona comunei Grinţieş şi în scrierile lui Mihail Sadoveanu şi Alecu Russo. Profesorul Daniel Dieaconu, doctor în istorie, i-a acordat o atenţie specială lui Vasile cel Mare în lucrarea „Tâlhăria şi haiducia la români. Jefuitorii cu arme”, unde apar referinţe documentate despre isprăvile acestui personaj. În lucrarea amintită, istoricul spune că Vasile cel Mare se făcuse cunoscut la sfârşitul veacului al XVIII-lea în munţii Neamţului şi Sucevei, haiducul fiind de loc de undeva din zona Vatra Dornei. Supranumele de „cel Mare” era dat de săteni după statura sa impozantă. „Dacă în documentele vremii nu apare, este prezent însă în creaţii populare, în balade sau în piese de teatru livresc, unele edite, dar şi unele inedite (le-am putut afla de la bătrâni de pe valea Bistriţei sau în caiete de însemnări ale învăţătorilor şi preoţilor)”, arată profesorul Dieaconu. 

Tradiţiile despre bandele de haiduci se păstrează şi acum la Grinţieş 

Tradiţiile despre bandele de haiduci se păstrează şi acum la Grinţieş

Citeste mai mult: adev.ro/o3plx5

 

O tradiţie a obştii evreieşti din Târgu-Neamţ arată că Vasile cel Mare era de meserie tâmplar (stoler). El ar fi ridicat pe la 1792 sinagoga de lemn din oraşul de la poalele Cetăţii Neamţ, dar mai târziu, luând calea codrului, a devenit „spaima ovreilor”. Toată vara-n Grinţieş Şi iarna stoler la Ieşi” - cântec popular aflat dintr-un sat de la poalele muntelui Grinţieş Cum a transformat haiducul "Stânca Dracului" în Piatra Teiului Vasile cel Mare apare în scrierile lui Alecu Russo şi în povestirile lui Mihail fiind prezentat drept haiducul justiţiar. Călător în munţii Neamţului, Russo a scris la 1839, nu la mult timp de perioada în care trăia haiducul, legenda stâncii Pietrei Teiului. Povestirea spunea că însuşi Scaraoţchi ar fi desprins stânca din vârful muntelui Ceahlău şi ar di aruncat-o în Bistriţa ca să-i blocheze cursul şi să înece oamenii. „A fost odată în munţii noştri un voinic între voinici, groaza graniţelor, ispravnicii, zapcii, cazacii şi toţi ciocoii îi ziceau hoţ, iar ciobanii îi ziceau Vasile cel Mare. După ce Vasile cel Mare (pe capul lui se pusese 1.000 de galbeni) schimba câteva focuri de puşcă cu ispravnicii, după ce prăda vreun călugăr bogat şi pustia câteva sate ungureşti la graniţă, după ce spărgea vreo mănăstire şi dobora cu baltagul lui ascuţit pe vreun cazac încăpăţânat, venea cu tovarăşii săi aici lângă piatra asta şi se luau la întrecere să vadă cine a svârli mai sus baltagul. Într-o zi bărdiţa s-a înfipt în vârful uriaşului şi-a rămas în ramurile teiului şi acolo-i şi astăzi”, este legenda publicată în revista de folclor Şezătoarea într-un număr din anul 1898. 

Piatra Teiului din comuna Poiana Teiului 

Îi scăpa pe români din calea austriecilor 

Despre Vasile cel Mare se scria într-o revistă de la sfârşitul veacului al XIX-lea că ar fi fost dintr-un sat din Bucovina, Ciocăneşti sau satul Boului. Cu toate acestea, faptele sale de haiducie aveau loc în Neamţ, la graniţa Moldovei cu Imperiul Habsburgic. „Vasile cel Mare a fost un vestit haiduc ce-şi avea sălaşul pe muntele Grinţieşului, dar care hălăduia în munţii de-a lungul graniţei cu Ardealul, de la Dorna şi până la Tarcău. Faptele sale erau povestite de săteni şi de multe ori bieţii sărmani îi cereau sprijinul împotriva împilării boierilor, avarilor egumeni”. Profesorul Dieaconu a aflat din publicaţia respectivă că s-ar fi însoţit cu alţi doi haiduci, Andrei şi Ştefan Rusu, amintiţi şi în povestirile lui Sadoveanu). „Se spunea că deseori trecea de partea cealaltă a hotarului, cum spuneau bătrânii, prin „vama ursului”, pe cărările ştiute doar de ciobani, fugărit de poteri sau după pradă. Împreună cu alţi haiduci (Grigorie, Onu, Nica Păun) îi treceau munţii pe românii ardeleni (aşa numiţii )ce nu puteau suporta împilarea austriecilor sau pe cei care s-au alăturat răscoalei lui Horea şi erau urmăriţi de trupele chezaro-crăieşti”, aminteşte profesorul Daniel Dieaconu. În lucrarea amintită, este menţionată şi mărturia lui Ilie Şandru, publicist şi istoric literar, care a aflat că Vasile cel Mare l-ar fi pedepsit pe preotul Mihăilă Tăslăoanu pentru că a trecut la „uniaţie” (greco-catolici). „L-a cetluit de-un brad după ce-i luase hainele şi l-a lăsat să suporte un frig aprig. Preotul a fost unul dintre strămoşii lui Octav Codru Tăslăoanu, scriitorul şi omul politic, luptătorul pentru unire, originar din acest sat din munţi”.

 Cu o ghioagă a alungat o şatră de ţigani 

Vasile cel Mare este prezentat şi ca un duşman al ţiganilor lăieşi (nomazi). În revista „Şezătoarea” din 1898 se amintea cum i-a alungat din satul Pârâul Pântei de lângă Borca, iar o întâmplare similară ar fi avut loc la Poiana Largului. „Într-o primăvară, spre sfârşit, aşa cam prin mai, în prundul de la gura Largului s-au oprit mai multe corturi de ţigani. Erau fierari, potcovari, femeile umblau cu ghicitul şi copii erau trimişi la cerşit prin sate. Ar fi fost de folos ţiganii pentru săteni să le repare uneltele sau să le facă altele noi, dar aceştia nu se mulţumeau cu ce câştigau cinstit, ci s-au apucat şi de furat”, este cadrul de început al legendei. Istoricul spune că la început, ţiganii nomazi furau de la săteni păsări de curte, apoi câte o oaie şi chiar şi vitele de pe islazuri. Oamenii n-au reuşit să-i alunge, pentru că ţiganii erau mulţi, dar au aflat de Vasile cel Mare, care îi ajuta pe sărmani şi i-au cerut ajutorul. „Haiducul, o cruce de român, a coborât în sat pe jos şi cu palmele goale şi s-a îndreptat spre corturile ţiganilor. A întrebat de cel mai iscusit fierar şi pe nicovală i-a zvârlit un galben strălucitor cu zimţi: . Ţiganul se apucă de lucru şi a doua zi sculele erau gata. Vasile cel Mare luă ghioaga şi porni să izbească şi să dărâme corturile şi căruţele. Se făcu o vânzoleală şi un vacarm cumplit” Urmărit de ţiganii care se adunaseră, Vasile cel Mare a fugit atunci spre dealul Petru-Vodă şi pentru că era iute de picior, i-a lăsat în urmă într-un şir lung, deoarece „unii fugeau mai tare, alţii mai încet” „Când văzu că se răsfirară îndeajuns, haiducul se întoarse cu ghioaga asupra lor. Cum se apropia unul, cum îl pălea, în aşa fel încât să nu se mai ridice repede. Şi astfel, nu în mult timp umplu poteca ce şerpuia pe lângă pârâul Largu cu ţigani care urlau de furie şi gemeau de durere. Vasile cel Mare ajunse la locul unde îşi legase din vreme calul, se urcă pe el şi se întoarce către ţigani: - Să vă strângeţi căruţele şi bordeiele şi până dimineaţă să nu mai găsesc picior de ţigan pe aceste locuri, căci de nu, o să vin cu toată banda şi n-o să vă fie bine! Ţiganii au înţeles că nu e lucru de şagă cu haiducii şi au părăsit ţinutul şi s-au îndreptat către Târgu-Neamţ”, arată profesorul doctor în istorie. Despre moartea haiducului tradiţia spune că, aflându-se la Crucea (Suceava) cu tovarăşii săi Ştefan şi Andrei Rusu, a văzut trei corbi şi a prezis că va muri. Haiducul ar fi fost surprins dormind în codru şi „ştiindu-se că suma pusă pe capul lui era mare, un l-a omorât, i-a tăiat capul şi l-a dus la stăpânire”, se mai arată în lucrarea profesorului Dieaconu. 

Articol ziarul adevarul

21.01.2016

Florin Jbanca

Citeste mai mult: adev.ro/o3plx5

Istoria muntenilor, într-un muzeu etnografic la poale de Ceahlău. Casă şi ateliere tradiţionale reconstruite la Grinţieş

O asociaţie culturală a iniţiat construirea unui muzeu etnografic şi a unor ateliere de fierărie şi cărăuşie în comuna Grinţieş. Astfel, vor fi readuse în actualitate preocupările localnicilor de la început de secol XX.

La iniţiativa asociaţiei culturale „Pro Grinţieş”, coordonată de profesorul doctor în istorie Daniel Dieaconu, în comună se derulează proiectul construirii unui nou muzeu etnografic, care va înlocui muzeul vechi ce funcţiona într-o casă retrocedată. Demersul are în vedere crearea unui adevărat complex muzeistic concentrat pe istoria şi etnografia locurilor. Prin efortul gospodarilor şi cu sprijinul unor firme şi a autorităţilor locale, construcţia a fost ridicată folosindu-se cât mai mult lemn vechi obţinut din case bătrâneşti, sau din stânele de pe dealuri. Muzeul a fost acoperit cu draniţă înflorată la vârf, folosindu-se mai bine de 10.000 de draniţe, iar casa recreează atmosfera de început de secol XX.

„Este casa unor ţărani înstăriţi, a unui învăţător sau chiar popă de dinainte de război. Noi n-aveam o casă aşa mare în acele vremuri...”, a declarat profesorul Aftanase Borşuc. Caracterul de muzeu este întregit de exponatele adunate din gospodăriile de pe Valea Muntelui. „Podul muzeului adăposteşte numeroase fotografii pe panouri aşezate pe interiorul acoperişului şi toate cele necesare ciobănitului: budace, bărbânţe, linguri şi linguroaie, bote ciobăneşti, cântare, etc”, a menţionat Daniel Dieaconu. Atelier de fierărie sub ochii vizitatorilor După ridicarea casei, în acest an s-au început lucrările la o serie de clădiri care vor completa ansamblul muzeal. „S-a început deja construcţia unor anexe lângă muzeu: o clădire care va adăposti un atelier funcţional de fierărie, deja s-au achiziţionat foalele, tocila şi nicovala. Un atelier de tâmplărie cu banc de lucru, coarbe şi alte unelte vechi folosite şi de dulgheri, dar şi de plutaşi. Aici se va putea lucra cu scule tradiţionale, din când în când câte un meseriaş al satului făcând ”, a mai precizat profesorul Dieaconu. În cadrul anexelor va fi şi un spaţiu dedicat cărăuşiei, unde vor fi expuse elemente tardiţionale (căruţă, docar, tânjale), şi o bucătărie de vară tipică cu blidar. În construcţie este şi un scrânciob rotativ, aşa cum se făcea în satele din zonă la sărbătoarea de Paşte. Atunci când lucrările vor fi încheiate, muzeul va găzdui periodic expoziţii, prima dintre ele fiind una de fotografie geografică din munţii Neamţului, iar cea de a doua cu desene realizate de Traian Stanciu pentru legendele Ceahlăului. De sărbătorile de iarnă, la muzeu vor fi primite de către gospodarul satului (primarul), bandele de urşi, Bujorii, Cerbul, Capra şi celelalte obiceiuri din zonă.

Articol ziarul adevarul

05.04.2016

Florin Jbanca

Citeste mai mult: adev.ro/o55lmj

O asociaţie culturală a iniţiat construirea unui muzeu etnografic şi a unor ateliere de fierărie şi cărăuşie în comuna Grinţieş. Astfel, vor fi readuse în actualitate preocupările localnicilor de la început de secol XX.

Citeste mai mult: adev.ro/o55lmj

O asociaţie culturală a iniţiat construirea unui muzeu etnografic şi a unor ateliere de fierărie şi cărăuşie în comuna Grinţieş. Astfel, vor fi readuse în actualitate preocupările localnicilor de la început de secol XX. Ştiri pe aceeaşi temă Expoziţie inedită. Doi artişti din Galaţi expun în premieră fotografi... Poliţiştii vrânceni, săriţi de la avansări anul acesta. Ei şi-au anive... Muzeul unic în România dedicat lui „Constantin Brâncuşi“ va fi gata la... La iniţiativa asociaţiei culturale „Pro Grinţieş”, coordonată de profesorul doctor în istorie Daniel Dieaconu, în comună se derulează proiectul construirii unui nou muzeu etnografic, care va înlocui muzeul vechi ce funcţiona într-o casă retrocedată. Demersul are în vedere crearea unui adevărat complex muzeistic concentrat pe istoria şi etnografia locurilor. Prin efortul gospodarilor şi cu sprijinul unor firme şi a autorităţilor locale, construcţia a fost ridicată folosindu-se cât mai mult lemn vechi obţinut din case bătrâneşti, sau din stânele de pe dealuri. Muzeul a fost acoperit cu draniţă înflorată la vârf, folosindu-se mai bine de 10.000 de draniţe, iar casa recreează atmosfera de început de secol XX. „Este casa unor ţărani înstăriţi, a unui învăţător sau chiar popă de dinainte de război. Noi n-aveam o casă aşa mare în acele vremuri...”, a declarat profesorul Aftanase Borşuc. Caracterul de muzeu este întregit de exponatele adunate din gospodăriile de pe Valea Muntelui. „Podul muzeului adăposteşte numeroase fotografii pe panouri aşezate pe interiorul acoperişului şi toate cele necesare ciobănitului: budace, bărbânţe, linguri şi linguroaie, bote ciobăneşti, cântare, etc”, a menţionat Daniel Dieaconu. Atelier de fierărie sub ochii vizitatorilor După ridicarea casei, în acest an s-au început lucrările la o serie de clădiri care vor completa ansamblul muzeal. „S-a început deja construcţia unor anexe lângă muzeu: o clădire care va adăposti un atelier funcţional de fierărie, deja s-au achiziţionat foalele, tocila şi nicovala. Un atelier de tâmplărie cu banc de lucru, coarbe şi alte unelte vechi folosite şi de dulgheri, dar şi de plutaşi. Aici se va putea lucra cu scule tradiţionale, din când în când câte un meseriaş al satului făcând ”, a mai precizat profesorul Dieaconu. În cadrul anexelor va fi şi un spaţiu dedicat cărăuşiei, unde vor fi expuse elemente tardiţionale (căruţă, docar, tânjale), şi o bucătărie de vară tipică cu blidar. În construcţie este şi un scrânciob rotativ, aşa cum se făcea în satele din zonă la sărbătoarea de Paşte. Atunci când lucrările vor fi încheiate, muzeul va găzdui periodic expoziţii, prima dintre ele fiind una de fotografie geografică din munţii Neamţului, iar cea de a doua cu desene realizate de Traian Stanciu pentru legendele Ceahlăului. De sărbătorile de iarnă, la muzeu vor fi primite de către gospodarul satului (primarul), bandele de urşi, Bujorii, Cerbul, Capra şi celelalte obiceiuri din zonă.

Citeste mai mult: adev.ro/o55lmj

Istoria muntenilor, într-un muzeu etnografic la poale de Ceahlău. Casă şi ateliere tradiţionale reconstruite la Grinţieş Casa-muzeu etnografic de la Grinţieş FOTO: Daniel Dieaconu O asociaţie culturală a iniţiat construirea unui muzeu etnografic şi a unor ateliere de fierărie şi cărăuşie în comuna Grinţieş. Astfel, vor fi readuse în actualitate preocupările localnicilor de la început de secol XX. Ştiri pe aceeaşi temă Expoziţie inedită. Doi artişti din Galaţi expun în premieră fotografi... Poliţiştii vrânceni, săriţi de la avansări anul acesta. Ei şi-au anive... Muzeul unic în România dedicat lui „Constantin Brâncuşi“ va fi gata la... La iniţiativa asociaţiei culturale „Pro Grinţieş”, coordonată de profesorul doctor în istorie Daniel Dieaconu, în comună se derulează proiectul construirii unui nou muzeu etnografic, care va înlocui muzeul vechi ce funcţiona într-o casă retrocedată. Demersul are în vedere crearea unui adevărat complex muzeistic concentrat pe istoria şi etnografia locurilor. Prin efortul gospodarilor şi cu sprijinul unor firme şi a autorităţilor locale, construcţia a fost ridicată folosindu-se cât mai mult lemn vechi obţinut din case bătrâneşti, sau din stânele de pe dealuri. Muzeul a fost acoperit cu draniţă înflorată la vârf, folosindu-se mai bine de 10.000 de draniţe, iar casa recreează atmosfera de început de secol XX. „Este casa unor ţărani înstăriţi, a unui învăţător sau chiar popă de dinainte de război. Noi n-aveam o casă aşa mare în acele vremuri...”, a declarat profesorul Aftanase Borşuc. Caracterul de muzeu este întregit de exponatele adunate din gospodăriile de pe Valea Muntelui. „Podul muzeului adăposteşte numeroase fotografii pe panouri aşezate pe interiorul acoperişului şi toate cele necesare ciobănitului: budace, bărbânţe, linguri şi linguroaie, bote ciobăneşti, cântare, etc”, a menţionat Daniel Dieaconu. Atelier de fierărie sub ochii vizitatorilor După ridicarea casei, în acest an s-au început lucrările la o serie de clădiri care vor completa ansamblul muzeal. „S-a început deja construcţia unor anexe lângă muzeu: o clădire care va adăposti un atelier funcţional de fierărie, deja s-au achiziţionat foalele, tocila şi nicovala. Un atelier de tâmplărie cu banc de lucru, coarbe şi alte unelte vechi folosite şi de dulgheri, dar şi de plutaşi. Aici se va putea lucra cu scule tradiţionale, din când în când câte un meseriaş al satului făcând ”, a mai precizat profesorul Dieaconu. În cadrul anexelor va fi şi un spaţiu dedicat cărăuşiei, unde vor fi expuse elemente tardiţionale (căruţă, docar, tânjale), şi o bucătărie de vară tipică cu blidar. În construcţie este şi un scrânciob rotativ, aşa cum se făcea în satele din zonă la sărbătoarea de Paşte. Atunci când lucrările vor fi încheiate, muzeul va găzdui periodic expoziţii, prima dintre ele fiind una de fotografie geografică din munţii Neamţului, iar cea de a doua cu desene realizate de Traian Stanciu pentru legendele Ceahlăului. De sărbătorile de iarnă, la muzeu vor fi primite de către gospodarul satului (primarul), bandele de urşi, Bujorii, Cerbul, Capra şi celelalte obiceiuri din zonă.

Citeste mai mult: adev.ro/o55lmj

Vestigii ale istoriei Grinţieşului, adăpostite într-un nou muzeu

Asociaţia „Pro Grinţieş“, artizana mai multor proiecte cultu-ral-educative, a iniţiat construirea unui nou muzeu, situat într-un decor mirific, pe valea Bistricioarei, în comuna Grinţieş. Era imperios să se întâmple acest lucru, în condiţiile în care, cel vechi era într-o casă care a fost retrocedată.

La început a fost doar efortul entuziast al unor gospodari din sate, membrii „Bandei lui Bujor“, cu sprijinul unor agenţi economici, mai firavi din punct de vedere financiar, decât în anii trecuţi. Apoi a fost implicarea consistentă a Ocolului Silvic – Domeniul Hangu, prin gestul mărinimos al Alteţei Sale Prinţul Gheorghe Sturdza, oferit şi în memoria bunicii sale Prinţesa Olga Mavrocordat Sturdza. S-au alăturat şi autorităţile locale şi astfel, clădirea s-a ridicat „de pajişte“, cum se zicea în trecute veacuri. S-a folosit într-o construcţie nouă cât mai mult lemn vechi obţinut din case bătrâneşti sau din stâne de pe dealuri. A fost acope-rit cu draniţă înflorată la vârf, folosindu-se mai bine de 10.000 de draniţe. „Este casa unor ţărani înstăriţi, a unui învăţător sau chiar popă de dinainte de război. Noi n-aveam o casă aşa mare în acele vremuri…“, a declarat prof. Aftanase Borşuc.

S-a adăugat şi o troiţă sculptată de Petrică Arsinte, s-au pregătit scările, zidurile, gardurile, şi ele acoperite cu draniţă, şi porţile tradiţionale şi, de asemenea, un scrânciob mare rotativ, aşa cum făceau flăcăii de Paşte pentru fetele frumoase ale perioadei interbelice.

S-au adunat peste 1000 de fotografii de epocă, s-au adăugat altele noi şi s-au aşezat pe panouri care vor împodobi pereţii, dar şi podul, transformat şi el în sală de expoziţie. Se speră la sprijinul Consi-liului Judeţean pentru o dotare modernă a edificiului. S-a primit acceptul de sprijin al Ocolului Silvic Dome-niul Hangu şi al Primăriei şi Consiliului Local Grinţieş pentru construirea a două ateliere tradiţionale, unul de fierărie şi unul de tâmplărie. Din partea asociaţiei conduse de prof. Loredana Zaharia, iniţiatorul şi coordonatorul lucrărilor a fost Daniel Dieaconu sprijinit de meşteri locali precum Costică Ceapă, Viorel Gheorghiu, Ilie Ichim, Luţu Gabor, Viluţ Tanasă.

Muzeul va adăposti vestigii ale istoriei locale de la epoca pietrei şi până astăzi, mărturii ale locuirii, ale unei bogate vieţi religioase, ale îndeletnicirilor, ale unui trai greu în mijlocul munţilor.

Elevii şcolii locale vor asigura ghidajul la muzeu împărtăşind din cele aflate de la bătrânii satelor. Muzeul se bucură deja de admiraţia celor care trec cu maşinile pe DN 15, români sau străini, care se abat să facă poze pe la cocheta căsuţă cu fruntarii, cu cerdac larg şi prispă largă de-a roata. Fără îndoială, doar bogăţia de imagini expuse va face ca vizitatorul să piardă (sau să câştige!) câteva ceasuri pentru a străbate o astfel de punte spre trecut.

Articol publicat in Realitatea Media

http://realitateamedia.ro

18.01.2016