■ Daniel Dieaconu, Realitatea unui mit. Corneliu Zelea Codreanu. O cronică a naţionalismului romanesc interbelic, ediţie ingrijită de Mănăstirea Petru-Vodă, prefaţă: Gheorghe Buzatu, Studiu introductiv: Silviu Costachie, postfaţă: Grigore Caraza, Şerban Corneliu Popa, Arhim. Iustin Parvu, Editura Timpul, Iaşi, 2010, 372 p.
Despre Corneliu Zelea Codreanu şi legiunea Arhanghelului Mihail, istoricii noştri mai vechi sau mai noi au avut grijă să denatureze adevărul. Au făcut-o cu un scop: generaţiile care le-au urmat (sau vor urma) să nu ştie adevărata istorie a romanilor. Nu s-a scris fără ură şi părtinire, aşa cum ar trebui să o facă adevăraţii istorici scrie Arhimandritul Iustin Parvu, de la Mănăstirea Petru Vodă.
Istoria noastră, in felul in care o cunoaştem noi, cei născuţi in perioada dinainte de 1989, dar nu numai noi, este tributară din multe, foarte multe puncte de vedere ideologiilor şi felului de a mistifica adevărul practicate atunci. Şi istoria mişcării legionare a fost abordată prin această prismă deformatoare. Abia după 1990 au inceput să apară alt gen de lucrări la noi, unele dintre ele scrise de foşti membri şi simpatizanţi ai Legiunii pătrunşi incă de exaltarea celor ce au făcut parte din evenimente sau au crezut in ceea ce se intampla sau trebuia să se intample (Daniel Dieaconu), s-au republicat cărţi apărute in afara graniţelor etc. Şi aşa, sarcina unui cercetător care işi propune să fie obiectiv fie obiectiv este, subliniază cu temei autorul, ingreunată şi de materialele pe care le are la dispoziţie, şi, am spune, şi de mentalul colectiv. Spunea părintele Iustin Parvu după cincizeci, şaizeci de ani de materialism şi comunism, după atata minciună şi intoxicare a populaţiei şi mai ales a şcolarilor, mişcarea legionară a ajuns un fel de bau-bau fără chip, fără identitate (din Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin Parvu şi morala unei vieţi caştigătoare, Ed. Credinţa strămoşească, Iaşi, 2005, p. 124.). Interviurile, mărturiile unor legionari si simpatizanţi ai mişcării, azi la o varstă inaintată, dau, şi in opinia mea, un plus acestei cărţi.
Sunt abordate o multitudine de aspecte, analizate cu lumini şi umbre, cu bune şi mai puţin bune. Astfel, citim despre circumstanţele apariţiei Legiunii, cu rădăcinile in anii de inceput ai perioadei interbelice, despre studenţii numiţi naţional-creştini care luptau impotriva bolşevismului, a studenţimii şi burgheziei evreieşti, de ce anume a fost in Moldova, de ce a fost declarat Iaşul oral al Mişcării Legionare, mutarea din 1930 a centrului la Bucureşti, despre cine au fost şi de ce au fost consideraţi precursori ai legionarismului, doctrina legionară, impactul in societate, in viaţa politică a vremii, evoluţia naţionalismului romanesc, a componentei xenofobe, felul in care a evoluat societatea romanească, componenta antisemită şi elementele care au generat-o, modul de manifestare al antisemitismului in Romania pană la 1918, fără o componentă rasistă (n-a vrut exterminarea acestei etnii, doar restricţii, din considerente economice D.D.), receptarea Mişcării Legionare in contemporaneitate (de către adversari şi simpatizanţi), componenta creştină, rolul credinţei in mentalul legionarilor, schimbările de optică in politica mişcării şi factorii declanşatori, figuri importante (incepand cu Zelea Codreanu, evocat şi de Grigore Caraza in postfaţa sa, care il cita: De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor ieşi invingătoare in numele Diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să susţină că ele vor pleca de la noi inainte de a ne sataniza, adică bolşeviza?) ş.a.
Am citit cartea cu interes (la fel ca şi Evreii din Moldova de Nord de la primele aşezări pană in anul 1938, cu privire specială asupra judeţului Neamţ, publicată in 2009 de Daniel Dieaconu), şi cred că la fel va fi primită şi de cititori, indiferent de poziţia pe care o au (sau le-a fost indusă de educaţia primită) faţă de ce a insemnat Mişcarea Legionară, fie şi pentru că, aşa cum scrie Arhimandritul Iustin Parvu, este necesară o redresare a sufletelor noastre, o cunoaştere a istoriei romanilor, a celei adevărate. Cu luminile şi umbrele ei.
Marius CHELARU
Sursa: convorbiri-literare.dntis.ro/PEREGRINUSaug10.html
