Dinu C. Giurescu, 90 de ani de istorie vie
• Academicianul Dinu C. Giurescu a intrat la mijloc de Făurar în cel
de-al zecelea deceniu al nobilei sale vieti • în anul 2011, a fost
oaspetele Durăului cu prilejul simpozionului România secolului al XX-lea
• „Aici se află unul din locurile tării unde istoria, legenda si
existenta de fiecare zi a oamenilor se împletesc“, spunea academicianul
aflat în trecere si prin Bicaz •
De-a lungul timpului, academicianul
Dinu C. Giurescu a călcat plaiurile nemtene cu diferite prilejuri fiind
impresionat de istoria locurilor si de multitudinea de personalităti
culturale de elită care prin operele lor artistice au creat o dimensiune
aparte acestei zone. Dinu C. Giurescu s-a născut la 15 februarie 1927
la Bucuresti, primii ani din viată i-a petrecut în casa bunicilor săi
Mehedinti, tot din Bucuresti. După mamă era nepotul cunoscutului
geograf, întemeietor de scoală geografică românească - Simion Mehedinti.
Si celălalt bunic al său avea un nume ilustru: Constantin Giurescu, un
eminent istoric, răpus însă prea devreme, în 1918, la 48 de ani, de
gripă spaniolă. De la acesta a rămas casa copilăriei sale din strada
Berzei, din Bucuresti, distrusă apoi din ordinul lui Ceausescu. Iar
tatăl, de asemenea, ilustru: Constantin C. Giurescu a fost un istoric de
mare prestigiu, apropiat politic al istoricului Gheorghe I. Brătianu,
în partidul „tinerilor liberali“, rezident regal, ministru carlist si
unul dintre supravietuitorii lagărului concentrationar comunist (a
suferit detentie la Sighet). Dinu C. Giurescu a urmat cariera tatălui si
bunicului său de pe tată, fiind licentiat al Facultătii de Istorie, în
1950, ca în anul 1968 să obtină titlul stiintific de doctor în istorie.
Profesor la Universitatea de Artă, Sectia Istoria si Teoria
Artei-Muzeografie (1968-1987). Este presedinte al părtii române în
Comisia româno-bulgară de istorie (1979-1985 si din 1991, în
continuare). A fost profesor universitar Universitatea Bucuresti,
Facultatea de Istorie (1990-1997). Este membru al Academiei Române din
2002 (membru corespondent din 1990). Pe 24 aprilie 2014 a devenit
vicepresedinte al Academiei Române, pentru un mandat de patru ani. În
2008 publică o carte de amintiri si mărturii intitulată „De la
Sovromconstructii nr. 6 la Academia Română“, pe care o recomandăm cu
căldură, si care prezintă o viată de om ce a cunoscut regimul carlist,
cel antonescian, a fost cetătean al Republicii Populare Române, al
Republicii Socialiste Române, dar si al Statelor Unite ale Americii,
întorcîndu-se în tară la 1990 pentru a continua o carieră întreruptă în
Universitatea din Bucuresti. În 2011, academicianul Dinu C. Giurescu si
profesorul universitar doctor Mihai Retegan, au fost oaspetii Durăului
cu prilejul Simpozionului Judetean „România secolului al XX-lea“, la
invitatia fostului lor student, Daniel Dieaconu. De prezenta celor două
somităti, ce au conferentiat pe tema „Istoria comunismului din România“,
s-au bucurat peste 150 de profesori de istorie din învătămîntul
preuniversitar din Neamt, precum si alte persoane împătimite de istorie
de pe aceste locuri. În ziua ce a urmat simpozionului, zi alocată de
către gazde cunoasterii zonei, Dinu C. Giurescu a a tinut să ajungă în
Cheile Bicazului, spre aducere aminte a unei vizite din 1940, prilej cu
care distinsii oaspeti aveau să zăbovescă pentru cîteva clipe si-n
Biblioteca Mihai Eminescu Bicaz. În scurtul dialog purtat cu domnul
academician Giurescu am retinut vorbe deosebite pe tema Neamtului. „Aici
se află unul din locurile tării unde istoria, legenda si existenta de
fiecare zi a oamenilor se împletesc. Mărturisesc că eu cunosteam
Ceahlăul doar din ilustratii si din scrieri. Acum m-am aflat pentru
prima oară la Durău. Am trăit de astă dată pe viu cele citite în urmă cu
foarte multi ani din opera lui Calistrat Hogas. Atunci, mi se păreau
acele descrieri frumos trase din condei si nu simteam acel sentiment
remarcabil pentru natură, pe care l-am simtit, aflîndu-mă la Durău.
Uite, mi-am zis, am avut fericirea să trăiesc un pic din emotia marilor
scriitori cînd au călcat Ceahlăul. A fost deosebit de frumos si de
plăcut. Trecînd peste asta însă, cel mai mult m-a impresionat interesul
oamenilor de aici pentru actul de cultură. La simpozion am avut surpriza
să văd în sală peste o sută de profesori de istorie din scolile
Neamtului, un lucru rar întîlnit astăzi. Si m-a impresionat si un alt
aspect, acela că o scoală cum este cea de la Grinties, o scoală de arte
si meserii, a putut să fie sufletul si motorul manifestării. Ca
sentiment general, am impresia că evenimentele culturale au mai multă
însemnătate în diferite zone ale tării, cum a fost cazul în Neamt, decît
la Bucuresti. Aici se păstrează încă dorinta de a-ti afirma
identitatea, ca român si ca act de cultură. Neavînd identitate, tara
dispare... Si dacă mergem tot asa, riscăm ca peste 20-30 de ani să nu
mai avem tară, să avem doar o numire geografică, un mall, în care sînt
niste oameni. Să sperăm că n-ajungem acolo“, a declarat academicianul
Dinu C. Giurescu, la Bicaz. Vorbele sale ne-au marcat pătrunzîndu-ne
pentru totdeauna în suflet, suflet pe care ni-l dorim a fi la fel de
nobil precum al domnului Profesor, acum la frumoasa vîrstă de 9 decenii,
dedicate istoriei poporului român. Vivat, crescat, floreat!
Ion Asavei si Daniel Dieaconu
18.02.2017 Monitorul de Neamt
