De Centenar, la Tulgheș. Întâlnire cu istoria
Centenarul Marii
Uniri de la 1918 a fost primit cu fast și cu bucurie în localitățile urbane și
rurale ale României, dar considerăm că trăirea adevărată românească a fost mai
puternică în satele țării, unde patriotismul nu e desuet, nu e festivist și
demagogic. În comuna Tulgheș, în partea de nord-est a județului Harghita, la
sfârșit de noiembrie și început de decembrie au fost zile de mare simţire
românească. Au fost cântece patriotice, fanfară, defilări, paradă de costume
populare, artificii, dans şi multă voie bună.
Tulgheşul, veche localitate
românească, aparţinând Moldovei lui Alexandru cel Bun și Ştefan cel Mare, a
fost raşluită de către austrieci ca parte a unei lungi fâşii de codrii printr-o
înţelegere de noncombat cu turcii antrenaţi într-un război cu ruşii. Şi la
1769, Maria Tereza, împărăteasa din familia de Habsburg primea un bogat dar
fără să plătească cu nimic, recunoscând chiar ea nedreptatea ce-o făcuse
Moldovei. O înţelegere diplomatică, un act de corupţie şi mai marii timpului
făceau tranzacţii cu pământ românesc. Şi Tulgheşul a devenit comună
chezaro-crăiască şi aşa a fost până la 1918.
Pe 4 decembrie 2018, s-a defăşurat
ultima parte a complexului proiect de sărbătorire a centenarului iniţiat pentru
tulgheşeni de primarul Marcel Vancu: o conferinţă-simpozion dedicată istoriei
acelor zbuciumate vremuri: „Marele Război” şi „Marea Unire” cu invitaţi de
prestigiu din lumea ştiinţifică şi
universitară. Intelectualitatea zonei, dar nu numai, s-a adunat în cocheta sală
de şedinţe a Primăriei şi Consiliului Local Tulgheş pentru a primi în mijlocul
ei pe prof.univ.dr. Cătălin Turliuc, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi, pe cercet.
şt. dr. Corneliu Ciucanu, de la Centrul de Istorie şi Civilizaţie a Academiei
Române, Filiala Iaşi, pe prof. Gheorghe Radu, muzeograf, arhivist şi scriitor
de la Complexul Muzeal Neamţ, din partea gazdelor şi cu rol de moderator,
prof.dr. Daniel Dieaconu. A lipsit universitarul din Chişinău Ion Gumenâi,
unul din luptătorii pentru românism din
Basarabia prigonit de regimul Dodon, care a avut un atac de inimă şi era internat la spital. Nu e
de mirare după toate câte le-a avut de suferit pentru că a vrut Basarabia
alături de România.
Geopolitician de prestigiu, Cătălin
Turliuc a fost invitat de să se refere la la contextul european care a generat
„marele război” şi care a condus la întregirea neamului românesc. În prelegerea
sa au fost evocate figuri marcante ale luptei românilor, cu zbaterile, fastul şi
nefastul, durerea şi deznădejdea, furia şi speranţa. Marea Unire nu a fost
conjuncturală, spunea domnia sa, nici un favor al marilor puteri, ci rezultat
al unei lupte susţinute, cu pierderi umane care ne plasau, procentual, pe un
nedorit loc trei, după Serbia şi Austria. A fost nevoie de generali patrioţi şi
iscusiţi (deşi au fost şi trădători şi cozi de topor), de un rege loial, de o
regină cu suflet mare românesc, de un eroic soldat ţăran. De biserică, cum avea
să afirme Corneliu Ciucanu, cu sute de preoţi militari prezenţi în tranşee, cu
ierarhi vrednici, cu călugăriţe ce-au luat bonete de infirmiere, de mari doamne
ce munceau în spitale şi la Crucea Roşie. De un mitropolit ca Pimen Georgescu,
de un Iorga, care cu ziarul său ce ajungea în tranşee a însufleţit lupta
soldaţilor. De niște generali precum cei evocați de prolificul scriitor
Gheorghe Radu: Dăscălescu, Mărdărescu, Chirnoagă, Coroamă, Averescu, Grigorescu
și încă alții.
Tulgeșul a fost parte a pasului
montan prin care a trecut la 1916, în august, Armata a IV-a condusă de
generalul Prezan, spre Transilvania, să o elibereze. S-a cântat „Treceţi
batalioane române Carpaţii”, dar entuziasmul s-a domolit în faţa îndărătniciei
austro-maghiare. Şi s-au dus lupte cumplite pe munţii Bistriţei până ce
vârfurile au îngheţat la sfârşit de noiembrie. La Valea Frumoasă, în memoria
unei lupte cumplite s-a numit locul Sângeroasa şi la fel a fost pe Higheş sau
la Runc. Au fost fapte de arme rememorate de Daniel Dieaconu şi de profesorul
tulgheşean de istorie, pensionar, Mihai Ungureanu, care a amintit din spusele
bunicilor şi străbunicilor săi şi ai soţie sale, din familia Pop, trăitori ai
acelor vremuri de suferinţă, dar şi de împlinire românească. De peste munte, de
la Bicazul Ardelean, profesorul Dan Ioan Husari a prezentat povestea
străbunicilor săi participanţi la Marea Adunare naţională de la Alba Iulia din
partea comunei după un drum de o săptămână cu căruţa şi, de asemenea, povestea
preotului martir Victor Barna. Să amintim şi faptul că Viorel Nicolau, cartofil
nemţean, a oferit celor prezenţi posibilitatea de-a urmări pe ecran peste 500
de cărţi poştale de la începutul veacului al XX-lea, dar şi prin clasoarele cu
care a venit la manifestare, de mare valoare colecţionistică.
Primarul Marcel Vancu a considerat manifestarea, care s-a întins pe
durata a trei ore, ca fiind densă şi erudită, complexă şi de înaltă ţinută ştiinţifică.
Şi plină de învăţăminte. Un succes. Şi-a manifestat dorinţa ca din cele aflate,
din istorie, să învăţăm cu toții, să nu mai repetăm greşelile înaintaşilor, dar să ne
ridicăm la înălţimea efortului, luptei și entuziasmului celor ce-au făcut Marea
Unire. Să fim mai buni, fiecare făcându-ne datoria cât mai bine pentru comunitatea
în care trăim şi pentru ţara care ne uneşte între hotarele ei…
Foto: Paul Cristinoiu
